650 ANI A STATALITATII MOLDOVEI

Republica Moldova este un stat situat în sud-estul Europei, între Romania (vest) şi Ucraina (est). Graniţa cu România urmează aproape în întregime râul Prut şi pe o distanţă foarte scurtă Dunarea. Republica Moldova are ieşire la Dunarea pe o fâşie de 600 m la extremitatea sa sudică (Giurgiulesti).

Republica Moldova şi-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917, independenţa la data de 24 ianuarie 1918 în limitele guberniei Basarabiei (între Prut şi Nistru, de la Hotin la Dunarea şi la Marea Neagra) aşa cum fusese delimitată în perioada 1812-1918 în cadrul Imperiul Rusesc, iar la 27 martie 1918 s-a unit cu Romania. La data de 28 Iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice, moment în care a fost împărţită între RSS Moldoveneasca şi Ucraina. A redevenit parte a României între vara anului 1941 şi vara anului 1944 apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991, membru al ONU.

Republica Moldova cuprinde actualmente două treimi din fosta Basarabie rusească, şi Transnistria, un teritoriu în stânga Nistrului, parte a Podoliei istorice, locuit în majoritate de moldoveni (40% după recensământul din 1989 şi 31.9% după cel din 2004), şi în proporţii relativ egale de rusi şi ucraineni. Acest teritoriu este o rămăşiţă a RSSA Moldovenesti din perioada interbelica. În 1990, odată cu izbucnirea conflictul din Transnistria, autorităţile de la Chisinau au pierdut controlul acestei regiuni, care şi-a autoproclamat independenţa cu numele de Republica Moldovineasca Nistreana, şi are în administrare în dreapta Nistrului oraşul Tighina şi încă câteva localităţi.

PARLAMENTUL REPUBLICII MODLOVA, constituit in urma unor alegeri libere si democratice,

AVIND IN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale;

CONSIDERIND actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei , acte infirmate de intreaga evolutie a istoriei si de vointa liber exprimata a populatiei Basarabiei si Bucovinei;

SUBLINIIND dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria – parte componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru;

LUIND ACT de faptul ca Parlamentele multor state in declaratiile lor considera intelegerea incheiata la 23 august 1939, intre Guvernul URSS si Guvernul Germaniei, ca nula ab initio si cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat si de Conferinta internationala „Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia” prin Declaratia de la Chisinau, adoptata la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND ca fara consultarea populatiei din Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta, ocupate prin forta la 18 iunie 1940, precum si a celei din RASS Moldoveneasca (Transnistria), formata la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, incalcind chiar prerogativele sale constitutionale; a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenesti unionale”, iar Prezidiul sau a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea granitei intre RSS Ucraineana si RSS Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a incercat, in absenta oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrarii acestor teritorii si apartenenta noii republici la URSS;

REAMINTIND ca in ultimii ani miscarea democratica de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romine ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, si schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaratia suveranitatii Republicii Moldova, adoptata de Parlament la 23 iunie 1990, si de la faptul ca populatia Republicii Moldova, exercitind dreptul sau suveran, nu a participat la 17 martie 1991, in ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale URSS, la referendumul asupra mentinerii URSS;

TININD SEAMA de procesele ireversibile ce au loc in Europa si in lume de democratizare, de afirmare a libertatii, independentei si unitatii nationale, de edificare a statelor de drept si de trecere la economia de piata:

REAFIRMIND egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei ONU, Actului final de la Helsinki si normelor de drept international;

APRECIIND, din aceste considerente, ca a sosit ceasul cel mare al savirsirii unui act de justitie, in concordanta cu istoria poporului nostru, cu normele de morala si de drept international,

PROCLAMA

solemn, in virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.

in calitatea sa de STAT SUVERAN SI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie.

ADRESEAZA Organizatiei Natiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline in organizatia mondiala si in agentiile sale specializate;

DECLARA ca este gata sa adere la Actul final de la Helsinki si la Carta de la Paris pentru o noua Europa, solicitind, totodata, sa fie admisa cu drepturi egale la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa si la mecanismele sale:

CERERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova;

HOTARASTE ca pe intregul sau teritoriu sa se aplice numai Constitutia, legile si celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZA exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale si a libertatii politice ale tuturor cetatenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor apartinind grupurilor nationale, etnice, lingvistice si religioase, in conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki si ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o noua Europa.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Adoptata la Chisinau, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991

Printr-un decret al preşedintelui R.M , “din necesitatea cultivării spiritului patriotic şi intăririi statalitatii Republicii Moldova” , în anul 2009 a fost proclamată aniversarea a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc independent , chiar se prevede şi constituirea unei comisii de stat consacrate acestei “sărbători” condusă de Voronin , Vasile Tarlev , şi preşedintele Academiei de Ştiinţe Gheorghe Duca .

Prima dată , auzind această ştire la MU-1 chiar am rămas cu gura larg deschisă … şi totuşi nu m-a ajutat să înţeleg de ce anume 650 , şi de ce de independenţă????

Dar staţi un pic , oare nu sărbătorim noi independenţa R.M care a fost adoptată la 27 august 1991 ? Reiese că de aici în colo v-om sărbători 2 “independenţe” ?? Dar la acest subiect revenim un pic mai tîrziu , acum daţi să ne afundăm în istorie , cu cîteva secole în urmă .

Evident că autorul acestei idei a luat anul 1359 , ca an al întemeierii Statului Moldovenesc , dar totuşi nu a ţinut cont de semnificaţia noţiunii de “stat” , iată ce ne dă nouă DEX-ul :

stat-entitate politică constituită dintr-o populaţie aflată sub o conducere instituţionalizată pe un teritoriu delimitat de o frontieră .

Avînd în faţă manualul de Istoria Românilor , am început să-l răsfoiesc , şi iată ce găsesc :”Principatul unitar moldovenesc s-a constituit în hotarele sale istorice către anul 1387 ,în componenţa lui voievodatul lui Constantin alcătuia Ţara de jos.”

Deci frontiera sa istorică , a fost stabilită abia în anul 1387 , reiese că nu putem afirma că statul moldovenesc a fost creat în 1359 ? Dar totuşi a fost întemeiat acest “stat” ? Recurgînd din nou la manualul de istoria românilor, iată ce descoperim : “Evenimentele descrise s-au produs în vremea cînd în Ungaria domnea regele Vladislav al IV-lea (1271-1290) , ceea ce înseamnă că atunci a luat fiinţă şi voievodatul moldovei în frunte cu Dragoş.Astfel , anul 1359 are în istoria Moldovei o cu totul altă semnificaţie decît acea a întemeierii ei ca stat .”

Şi chiar dacă sărbătorim 650 de ani de la întemeirea Ţării Moldovei , reiese că acest stat există pînă în ziua de azi ?

Dar ce legătur are Ţara Moldovei – principat românesc , situat între Carpaţii orientali şi rîul Nistru , şi între Hotin şi Marea Neagră , cu actuala Republica Moldova care este un stat rezultat din tratatul Ribbentrop-Molotov , şi care şi-a căpătat independenţa abia 18 ani în urmă?

Aşa deci , prin această sărbătoare ni se impune atît nişte date şi idei eronate privitoare la statutul acestui teritoriu de-a lungul istorie , cît şi recunoaşterea unei naţiuni “moldoveneşti” a cărei creatori după culise ar fi Stepaniuc , Voronin , Tarlev , Lupu … şi cîteva persoane din actuala şi fosta elită politică , dar ce se va întîmpla cu creatorii naţiunilor , atunci cînd naţiunile pe care le construiesc , se dovedesc a fi diferite de ceea ce se aşteptau ei ? … Dar ăsta deja e alt subiect..

De partea separatistilor s-a situat făţis Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6500 persoane, şi constituită din: o divizie motorizată, 2 regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, 2 regimente de pontonieri, un regiment de rachete, o escadrila de elicoptere.

In comparaţie, tânăra republică Moldova incă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de poliţişti, care au suplinit, in timpul conflictului, forţele armate.

Inceput in aprilie 1992, la război au participat peste 28.000 de combatanţi. Oficial 800 de morţi.

Desfăşurarea războiului

In seara zilei de 1 martie 1992, gardistii si cazacii au provocat un incident la o petrecere, apoi au atacat politia moldoveneasca chemata in ajutor; politistii au deschis foc, omorand un cazac, dupa care s-au retras in sediu. Acest incident a servit drept pretext dislocarii ultimei sectii moldovenesti de politie dintr-un oras transnistrean. Sediul politiei a fost atacat de gardisti si cazaci, care i-au facut prizonieri pe politisti, dezarmandu-i.

2 martie 1992 - Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoasterea caracterului ilegal al auto-proclamatelor "republici" nistreana si gagauza.

Este ziua in care incepe razboiul, prin declansarea conflictului armat la Dubasari, printr-o diversiune a separatistilor, despre a carei pregatire se stia de multa vreme, dar pe care autoritatile statului moldovean nu au incercat s-o dezamorseze.

Comitetul executiv raional si toti politistii din Dubasari s-au retras in satul Cocieri, care a devenit un centru de rezistenta, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.

Gardistii au intrat in Cocieri, cu 2 blindate, deschizand foc fara avertisment asupra trecatorilor. Au fost impuscati doi tarani si o mama care mergea cu copilul de mana. taranii si politistii au reusit sa-si procure, fara incidente, armament de la o cazarma subordonata Armatei a 14-a.

Gardistii si cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Rabnita - constituind "posturi de control " cu cate un blindat; astfel de posturi vor fi create si pe soseaua Tiraspol-Dubasari si la barajul hidrocentralei Dubasari.

3 martie - au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

3 martie, orele 15, gardistii si cazacii ataca satul Cocieri, dar sunt respinsi; seara ajunge in sat o unitate de politie cu destinatie speciala, trimisa de la Chisinau, si care traversase Nistrul pe gheata.

Centrul de Presa al Fortelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma ca fortele armate moldovenesti au atacat un regiment de infanterie al apararii civile, dezarmand ofiterii si luand 70 automate si alte arme, si ca situatia seamana cu aceea din Karabah.

La 4 martie, orele 14, gardistii si cazacii patrund in satul Cosnita, atacand pe cei 15 politisti, nevoiti sa deschida focul.

Patru autocamioane Kamaz pline cu gardisti sunt trimise la Cocieri.

In zilele de 4 si 5 martie sosesc la Tiraspol, in ajutorul separatistilor 2500 cazaci; au loc inrolari masive in randul formatiunilor para-militare ale separatistilor.

6 martie - "Comitetul de aparare a republicii sovietice socialiste moldovenesti nistrene" a hotarat izolarea tuturor politistilor care nu au depus juramant de credinta fata de "republica"; in aceasta situatie erau 85 de politisti.

In noaptea de 12 - 13 martie, doi politisti de la postul Ursoaia de pe soseau Tighina - Causeni au fost atacati dintr-un camion - care transporta armament pentru separatistii gagauzi - pe care il oprisera pentru control; un politist a fost ranit, altul ucis.

La 13 martie, la Tighina, dupa desfiintarea sectiei moldovenesti de politie (singura institutie care mai reprezenta statul moldovean in oras), este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica; este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

13 martie - gardistii ataca politistii din Cosnita, ucigand unul si ranind mai multi; dimineata, 2 blindate ale gardistilor au deschis foc de mitraliera asupra satului.

14 martie: Gardistii si cazacii arunca in aer podurile de la Vadul lui Voda, de langa Dubasari, de pe soseau Chisinau - Volgograd. Pozitiile moldovenesti de langa Roghi sunt atacate, inregistrandu-se 15 morti;

In timpul noptii sunt atacate satele Cosnita si Gura Bacului - cu mine, grenade si rachete.

La 14 martie, "sovietul suprem al republicii" hataraste ca bancile din Transnistria sa inceteze operatiunile cu Moldova, si infiintarea unei comisii care sa preia sub control soselele si caile ferate ale "republicii".

La 15 martie, Smirnov semneaza un decret prin care se creeaza o comisie de stat pentru ocrotirea sociala a militarilor si persoanelor demobilizate, actiune menita a atrage de simpatia militarilor.

Tot la 15 martie, guvernul Moldovei face un apel catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data de 17 martie.

17 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului, care va fi incalcat de catre gardisti pe 24 martie.

19 martie - Parlamentul Moldovei propun eun compromis, prezentand proiectul de a acorda Transnistrieie statutul de zona economica libera si o modificare a administratiei teritoriale.

24 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului.

24 martie - se efectueaza un schimb de prizonieri: secesionistii elibereaza 11 persoane, moldovenii, 18.

28 martie - se instituie starea exceptionala cu incepere de la 28 martie, orele 20.

29 martie - premierul Muravski acorda un nou ultimatum secesionistilor, cerand depunerea armelor in termen de 2 zile.

31 martie - presedintele Snegur tremite o telegrama companiei moscovite de teelviziune Ostankino, protestand contra modului de prezenatre a conflictului, si alta telegrama maresalului Saposnikov,. protesatnd impotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.

1 aprilie - Parlamentul Moldovei emite hotararea privind reglementarea pe cale pasnica a conflictului.

Diversiunea gagauza. Simultan cu primul incident armat din Transnistria, de la Cocieri, in ziua de 2 martie 1992, are loc unul la Vulcanesti, in zona gagauza. Trei membri ai garzii paramilitare gagauze au atacat cantina unei scoli; dupa ce au fost arestati , sectia de politie a fost invadata de 14 membri ai formatiunii, ce au cerut transferarea arestatilor la Bolgrad, oras aflat sub jurisdictie ucrainiana.

Dupa incidentele de la Dubasari si Cocieri, cazacii au cerut ocuparea Sectiei de politie din Tighina; orasul era sub asediu; sectia de politie ramasese singura institutie care mai reprezenta statul moldovean la Tighina. Dar gardistii arestau patrulele moldovenesti de politie sau le inscenau diversiuni, neutralizandu-i, practic activitatea; infractorii sunt eliberati, orasul ramanand la discretia totala a raufacatorilor, gardistilor si cazacilor.

La 3 martie au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;

La 13 martie este inaugurata o sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o forma de putere sovietica si este infiintata o noua formatiune paramilitara ilegala.

20 martie 1992 La reuniunea CSCE de la Helsinki, se creeaza un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Moldova, Romania, Rusia, Ucraina.

Atacuri asupra populatiei civile Toate localitatile din Transnistria, ramase fara politie, au ajuns la cheremul cazacilor, gardistilor si delincventilor, de obieci beti mereu, care atacau, jefuiau, violau, bateau si torturau populatia romaneasca.

7 martie - Gurie Popa, primarul din Parata (Dubasari) , a fost atacat in casa de un grup de gardisti si cazaci care, dupa ce au tras rafale automate asupra casei, l-au batut si batjocorit.

Inginerul sef, Grigore Bulat a fost batut cu salbaticie.

Luna aprilie marcheaza implicarea fatisa a Rusiei si Armatei a 14-a rusa de partea separatistilor; intentiile clare ale Rusiei sunt de a pastra Tighina drept cap de pod.

1 aprilie: politia moldoveneasca incearca liberarea orasului Tighina, controlat de secesionisti; cad in lupta 8 politisti.

2 aprilie, gen. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a adreseaza un ultimatum presedintelui Snegur, cerand ca fortele moldovenesti sa se indeparteze la 15 km de Tighina.

2 aprilie - pe aeroportul militar Chisnau se semneaza un acord de incetare a focului, intre primul ministru al Moldovei, Muravschi, presedintele "sovietului suprem", Maracuta si comandantul Armatei a 14-a rusa, Netkacev.

2 aprilie - Departamentul de Stat al Statelor Unite da o declaratie prin care se pronunta impotriva unei interventii militare din afara, apreciind admirabila putere de retinere a guvernului Moldovei. Departamentul de Stata cerea insistent fortelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova.

Acordul va fi respectat numai de partea moldoveneasca, politistii primind ordin sa nu deschida focul si sa nu riposteze.

In schimb, toata luna aprilie vor avea loc atacuri in zonele: Tighina, Phreba - Cocieri, Cosnita - Dorotkaia, Pohreba - Roghi, Gradinita, Leontova, Varnita, Misovca, Bicioc, Chitcani; gardistii si cazacii lanseaza atacuri cu aruncatoare de mina, cu rachete, asupra localitatilor, a populatiei, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio; sunt minate soselele si drumurile, este bombardata soseaua Tighina - Chisinau. Apar lunetistii, care lichideaza incomozii. Lipsit de fortele de ordine, orasul Tighina ramane la discretia infractorilor: crime, jafuri, talharii - sunt la ordinea zilei.

Doua proiecte de protocol redactate de autoritatile moldovene sunt respinse de fortele separatiste, care trimit proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupatie, prin care cer ca Tighina sa fie controlata exclusiv de armata rusa.

5 aprilie In orasul Tighina intra 20 de blindate ale armatei ruse, avand arborate drapelele Federatiei Ruse.

In aceeasi zi, Rutkoi, vicepresedintele Federatiei Ruse, insotit de doi generali si un deputat, vine in Trasnistria vizitand unitati ale Armatei a 14-a si propunind ca aceasta armata sa capete statut de trupe ONU.

In paralel, continua tratativele cvadripartite dintre ministrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei si Ucrainei incepute la 23 martie; la 2 aprilie, o noua reuniune de experti elaboreaza recomandari referitoare la neadmiterea implicarii cetatenilor statelor straine si prevenirea incidentelor armate.

la 6 aprilie, are loc reuniunea ministrilor de externe, ce vor da publicitatii o declaratie prin care ce se pronunta impotriva implicarii in conflict a Armatei a 4-a, pentru mentinerea ordinei de drept de catre autoritatile moldovenesti pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament, si pentru incetarea focului incepand din 7 aprilie.

14-17 aprilie, semnarea protocolului grupului de lucru pentru stabilizarea situatiei in Tighina: dezarmarea formatiunilor para-militare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de catre politia moldoveneasca si militia separatista.

17 aprilie, la Chisinau are loc o noua reuniune cvadripartita la care se adopta statutul comisiei mixte pentru controlul respectarii incetarii focului, stabilindu-se un numar de 400 observatori care sa supravegheze linia ce separa politia moldoveneasca de fortele rebele pe o lungine de 262 Km.
S-a hotarat dezarmarea fortelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigatiilor procuraturii asupra actiunilor ciminale din zona.
Pana la 15 mai, numai observatori din Moldova si Romania ajunsesera in zona pentru supraveghere.

Incetarea focului va deveni efectiva la Tighina de-abia din 20 aprilie.

In luna mai, au loc mai multe intruniri ale comisiei bilaterale Moldova -separatisti, sabotate deseori de atacuri ale fortelor militare separatiste asupra localitatilor, podurilor, soselelor, posturilor de radio.

La 4 mai, la Gura Bicului se semneaza un protocol privind retragerea formatiunilor armate, dar in timpul noaptii, separatistii vor arunca in aer podul de peste Nistru.

La 6 si 7 mai, este atacat cu rachete postul de politie de la Cocieri.
In perioada 8 - 18 mai au loc atacuri asupra locuitorilor si posturilor de politie de la Cocieri, Cosnita, Gura Bicului, Dragalina, Dubasari-Pod, Roghi.

Inca din luna aprilie, incepe retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatistii voiau sa se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat si turbulent al acestora. In paralel, apar noi formatiuni paramilitare, ca Beretele Negre, sosesc din Ucraina, memebri ai armatei ucrainiene de autoaparare.

În partea Dubăsari 11 de primari, care cuprinde 15 de municipalităţi cu centrul administrativ în satul Coşniţa. În districtul include satul Coşniţa Pohrebеa, Pirita, Doroţcaia, Cocieri, Vasilevka, Korjova, Mahala, Molovata Nouă, Rog - aceste sate sunt situate pe malul stâng al râului Nistru. Pe malul drept sunt Ustia, Holercani, Markeuts, Oxentea, Molovata.
- Punct de vedere geografic, satele noastre sunt situate pe trei platouri, care sunt separate de râul Nistru, - explică Gregory Polichinskii. - Dar nu numai râul creează o barieră. După război din 1992, am împărţit posturi din forţa de menţinere a păcii şi a stabilit în mod ilegal de frontieră şi posturilor vamale din Transnistria. Şi istorică nostru sectorului Centru - Dubăsari, au fost, de asemenea, în străinătate. În cadrul unui acord bilateral din 1992, după încetarea ostilităţilor, ambele părţi s-au angajat să treacă în mod liber dincolo de frontiere a persoanelor şi a bunurilor, de a promova activitatea economică şi economice. Garant al acordului făcute de către Rusia şi Ucraina. Dar, în final totul este diferit. Ne confruntăm cu faptul că cineva încearcă să ne împartă în mod artificial, stabileşte barierele paramilitare care restricţionează comunicarea între oameni, împiedică dezvoltarea regiunii. Ne-au oferit în mod repetat la autorităţile de la Tiraspol şi Dubăsari ia parte la reuniuni culturale, educative şi sportive, de deputaţi din diferite niveluri şi reprezentanţi ai executivului. Dar întotdeauna lovire într-un zid de neînţelegeri. Iar noi ar putea promova proiecte sociale comune care vizează reapropiere. După toate problemele pe care le au ceva în comun.
Da, nu exista înainte, şi străină "lor problemă. Nistru a fost stabilit staţie pentru irigare şi terenurilor irigate este de ambele părţi. Acum, regenerare este într-o stare deplorabilă. "Split" şi un sistem puternic de energie. Atunci când în satul de pe malul drept al încetat de a primi energie electrică, problema era încă în aşteptare. Cu ajutorul Guvernului Republicii Moldova, a avut loc de înaltă tensiune lungimea de cablu de 800 de metri peste râul Nistru. Acesta este un eveniment unic atât pentru Moldova şi pentru întreaga lume. Păcat numai este că acest experiment de succes a trebuit să fie făcut tocmai în astfel de condiţii.
- Sat Malovata Nouă şi Cocieri servit Dubessarskoy birou de gaz, care nu este în conformitate cu cerinţele şi standardele de Moldova-gaz "- continuă să Grigori. - Politicienii din Transnistria care doriţi să o parte, complet separată a Republicii Moldova pe teritoriul republicii. Indiferent de modul în care acestea încearcă, acest lucru nu se va întâmpla. După toate, le avem în comun o istorie, o tradiţie, şi legăturile de familie puternice.
Transnistria, Gregory Polichinsky declarat persona non grata. Spre deosebire de toate regulile şi drepturile, calea spre "teritoriul meu", le-a ordonat. Grigori îşi aminteşte că el nu a fost chiar pierdut înmormântarea unui prieten, numindu-preşedinte al factorului districtului destabilizatoare, a căror prezenţă pe teritoriul Transnistriei este extrem de nedorite. Deci, se dovedeşte, pentru a obţine, în unele sate, este pluta său şi pentru a face loc de 3-4 ori mai mult decât de obicei.

Primarul sătucului, care a avut un rol crucial în conflictul transnistrean, povesteşte cum "forţele separatiste au apărut brusc şi au încercat să blocheze localitatea cu cazaci, mercenari din Rusia" La intrarea în sătucul uitat de lume dinspre Chişinău spre Tiraspol, imediat după ce treci pe podul păzit de trupe moldoveneşti, ruseşti şi transnistrene, o cazemată bizară aminteşte că aici au fost lupte. Coşniţa, satul prăfuit din raionul Dubăsari, este locul în care, în data de 13 martie 1992, o mână de oameni au pus mâna pe arme şi s-au opus invaziei unor "mercenari" care au atacat localitatea. Ziua în care a început războiul din Transnistria. Unii spun că în acea noapte s-a decis rezultatul conflictului din Transnistria. Ce s-a întâmplat în noaptea de 13 spre 14 martie? Foştii combatanţi povestesc cum, mai întâi o mână de oameni, apoi tot satul, a blocat atacul insurgenţilor transnistreni. Primarul localităţii, Alexandru Lieşan, are acum 56 de ani. Atunci era cu 15 ani mai tânăr şi lucra la fabrica de conserve din Coşniţa. "L-au împuşcat pe furiş, când făcea de gardă" Îşi aminteşte cum, brusc, satul amplasat strategic a fost ţinta unei agresiuni: "Au năvălit peste noi. Forţele separatiste ale Tiraspolului au apărut brusc, dintr-o dată. Au încercat să blocheze localitatea cu cazaci, mercenari din Rusia". Prima victimă a fost un poliţist, Nicolae Sotnicenco. Avea 33 de ani şi patru copii. "A fost ucis mişeleşte. L-au împuşcat pe furiş. Era de gardă, lângă maşină. Alt poliţist, Leonid Bulat, care se afla în maşină, a rămas infirm pe viaţă. Un glonţ din rafala care s-a abătut asupra lor l-a pălit în şira spinării". Primarul din Coşniţa îşi mai aminteşte cum întreg satul s-a mobilizat să oprească invazia cazacilor: "Ne-am adunat toţi, cu ce aveam la îndemână. Patru sute de oameni. Câteva pistoale, de la postul de poliţie. Cazacii ocupaseră un grajd situat pe un deal de la marginea localităţii. Trăgeau de acolo, încercau să ocupe satul. De ce Coşniţa? Pentru podul de pe Nistru, care leagă drumul dinspre Tiraspol spre Chişinău". Alexandru Lieşan ne mai spune că în Coşniţa trăiesc de când se ştie în bună pace şi vecinătate şi ruşi, şi moldoveni. În noaptea aceea s-au au luptat cot la cot să îi oprească pe cazaci. Mihai Moraru avea 38 de ani când, în aceeaşi noapte, a căzut ciuruit de gloanţe. A fost decorat post-mortem cu ordinal "Ştefan cel Mare" pentru că "a căzut cu moarte de erou". La Asociaţia Foştilor Combatanţi Omul care a condus grupul de săteni ce a oprit avansul cazacilor spre Chişinău se numeşte Anatol Cibotenco, acum în vârstă de 49 de ani. L-am întâlnit în biroul primarului. În prezent conduce Asociaţia Foştilor Combatanţi de pe platoul Coşniţa. Ne conduce în sediul asociaţiei: o încăpere micuţă, în complexul administrativ din localitate. Pereţii camerei sunt decoraţi cu fotografiile celor căzuţi în luptele de la Coşniţa. Sunt zeci de fotografii, porterte alb-negru. Ne atrage atenţia imaginea unei femei - singura din grupaj. Se numeşte Dănuţa Maria şi avea 21 de ani. "Pe data de 13 spre 14 martie, satul Coşniţa a fost atacat mişeleste de cazacii separatişti. În urma acestui conflict a fost ucis Gucenco Nicolae, colaborator de poliţie, au fost grav răniţi Leonid Lazar şi Nicolae Cibotari, care nici în ziua de azi nu poate merge. A fost grav rănit Leonid Bulat, care a fost luat prizonier, schilodit şi apoi ucis de către separatişti", ne spune Cibotenco. Amintirea prietenilor căzuţi lângă el îl face să lăcrimeze. Cibotenco ar dori ca statul să sprijine mai mult familiile oamenilor care au murit pe platoul Coşniţa. Omul ne conduce apoi la marginea localităţii, unde pe locul în care a murit poliţistul Nicolae Sotnicenko a fost ridicată o cruce. În centrul satului, un obelisc de marmură poartă numele tuturor celor căzuţi în conflict. Telefonul postului de poliţie Acum, în Coşniţa este linişte. Localitatea numără peste 6.000 de suflete, care se lovesc zi de zi de aceleaşi probleme ca în oricare localitate din Republica Moldova: nu sunt bani, salariile sunt mici, serviciile proaste. Poate că cei din Coşniţa sunt un pic mai norocoşi: în localitate există o fabrică de conserve care "merge bine". Primarul ţine cu tot dinadinsul să consemnăm că îi mulţumeşte preşedintelui Voronin pentru faptul că în Republica Moldova este linişte şi stabilitate socială: "În Găgăuzia, în sânul Basarabiei, le-o dat autonomie". La postul de poliţie există încă în antic telefon rusesc prin care, în urmă cu mai bine de 15 ani, la Chişinău s-a dat alarma. Paradox administrativ Podul care trece peste Nistru, situat la 30 de kilometri de Chişinău, spre Coşniţa, este păzit de forţe armate din Federaţia Rusă, Transnistria şi Republica Moldova. Zona este cu totul specială şi a generat chiar un paradox administrativ: există un post vamal şi de poliţie de frontieră la capătul podului, unde eşti obligat să prezinţi toate documentele, ca şi cum ai trece frontiera într-o altă ţară. Chiar dacă treci din Republica Moldova în Republica Moldova şi chiar dacă eşti la peste o sută de kilometri de Tiraspol. Ca şi cum s-ar înfiinţa un post vamal şi de control pe Autostrada Bucureşti-Piteşti. Scurt istoric al conflictului din Transnistria Evoluţia conflictului pe scurt, cronologic, potrivit enciclopediei on-line Wikipedia: În decembrie 1991, în raioanele de pe malul stâng al Nistrului se organizează alegeri prezidenţiale, declarate ilegale de către autorităţile moldoveneşti. Igor Smirnov devine "preşedinte". Încep să apară conflicte armate provocate de către trupele de cazaci fidele separatiştilor. Martie, 1992. Un incident apărut la o petrecere în Dubăsari, soldat cu moartea unor cazaci şi a unor poliţişti, serveşte drept pretext pentru desfiinţarea ultimului post de poliţie moldovenesc din Transnistria. Este atacat postul de poliţie din Coşniţa, unde încep practic luptele. 17 martie: Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardişti pe 24 martie. La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina. Au loc noi conflicte armate. 5 aprilie: În oraşul Tighina intră 20 de blindate ale armatei ruse, având arborat drapelul Federaţiei Ruse. În paralel, continuă tratativele cvadripartite dintre miniştrii de externe ai Moldovei, României, Rusiei şi Ucrainei începute la 23 martie. La 2 aprilie, o nouă reuniune de experţi elaborează recomandări referitoare la neadmiterea implicării cetăţenilor statelor străine şi prevenirea incidentelor armate. Mai-iunie 1992: conflictul escaladează, au loc atacuri armate de ambele părţi, dublate de acuzaţii politice de agresiune. În dimineaţa de 20 iunie, oraşul era în mare parte sub control moldovenesc. Tancuri grele ale Armatei a 14-a au forţat podul spre Tighina, dar vor fi oprite de forţele moldovene. Forţele separatiste continuă tirurile asupra oraşului. Începe un război în adevăratul sens al cuvântului, oraşul Tighina fiind bombardat şi atacat cu armament greu. În acelaşi timp sunt atacate şi alte localităţi: Dubăsari, Cocieri, Doroţcaia, Coşniţa. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardişti, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar oraşul va fi invadat de armata şi de forţele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a va adresa preşedintelui Snegur un ultimatum prin care cere ca forţele moldovene să înceteze agresiunea, în caz contrar, armata trecând la atac. Însemna război declarat al Rusiei contra Moldovei. 21 iunie: Se semnează acordul de încetarea focului.